Era o dimineață friguroasă de martie. Mă trezisem mai devreme decât de obicei și aveam de gând să plec la bunici cu trenul. Nu îi mai văzusem de ceva vreme și era șansa perfectă. Plecarea era la ora șapte și jumătate, deci aveam suficient timp să mă pregătesc. Am aruncat câteva haine într-un rucsac, mi-am luat haina și am plecat spre gară. Am cumpărat biletul și m-am îmbarcat. Urma să călătorim două ore neîncetat, dar din fericire am stat lângă o doamnă, cu care am discutat întregul drum. Aceasta era o femeie foarte bogată, însă bună la suflet și sociabilă. Cred că era de vârstă cu bunica mea și avea o figură caldă, ochii verzi ca smaraldul, părul nins, prins în coc și buze palid colorate. La gât avea un lănțișor cu nestemate strălucitoare, iar la mână o brățară aurie. Era îmbrăcată cu o rochie verde. Mi-a povestit că pleacă în vacanță, săturându-se de stresul de la oraș. Când trenul a ajuns în satul bunicilor, mi-am luat ghiozdanul, am salutat politicos pe doamna și am coborât. E
Ecaterina Manu este înfățișată printr-un portret expresiv de către pictorul Constantin Lecca. Tabloul prezintă o frumoasă fată cu o privire pătrunzătoare. Ochii săi rotunzi și verzi ca frunza unui brad par atât de melancolici și blânzi, încât privirea ei seamănă cu cea a bunicii într-o seară liniștită de vară. Nasul său mic și buzele sale roz și subțiri ca niște petale de trandafir oferă fetei un chip superb, potrivindu-se de minune cu splendida culoare a ochilor. Coafura și părul său castaniu denotă seriozitatea. Fermecătorul trandafir roz prins în părul fetei este un detaliu foarte frumos, este acel strop de culoare care se combină perfect cu părul și coafura. Fata are o postură caldă, cu mâinile împreunate la nivelul bustului. Ecaterina Manu poartă o rochie albă ca zapadă de o splendoare nemaiîntâlnită, iar deasupra, tânăra s-a acoperit cu un șal, asortat cu culoarea castanie a părului. Bijuteriile sale denotă bogăția și extravaganța fetei. Cerceii săi de argint, lanțul de au