Treceți la conținutul principal

,,O călătorie spre centrul Pământului", de Jules Verne. Recenzie

    Nu știi ce să mai citești? Sunt aici să te ajut. Azi îți voi prezenta una dintre cărțile mele preferate, și anume ,,O călătorie spre centrul Pământului", scrisă de Jules Verne. Cine este Jules Verne? Este un scriitor francez, născut în 1828. Pe lângă cartea pe care urmează să v-o prezint, Jules Verne a mai scris cărți precum ,, Cinci săptămâni în balon" sau ,, Doi ani de vacanță", două cărți pline de aventură. De fapt, majoritatea cărților scrise de Jules Verne sunt bazate pe aventură și neprevăzut. 
   ,,Să scrii un roman SF in 1864 si să rămâi actual și 150 de ani mai târziu sunt probe ale literaturității unui text", spune Lucian Pricop. De asemenea, Jules Verne este un autor foarte apreciat nu doar în rândul tinerilor, ci și în rândul adulților. Cărțile francezului sunt recomandate copiilor încă de la vârsta de 10-11 ani.
   Revenind la cartea noastră. Aceasta a fost publicată pentru prima dată în anul 1864, la editura Hetzel, ilustratorul ei fiind Edouard Riou. ,,O călătorie spre centrul Pământului" a fost tradusă pentru prima dată în limba română în anul 1932, la Editura Cugetarea, de traducătorul E. C. Decusara.
   Dacă ești curios ce se întâmplă în carte, iată un scurt rezumat care sper să te facă să citești cartea. Rezumat
  ,,Axel Lidenbrock, povestitorul adolescent al cărții, locuiește în Hamburg, alături de unchiul său, profesorul Otto Lidenbrock, menajera casei, Martha și alături de cumnata sa, Grauben, cea de care este și îndrăgostit.

  Povestea începe în mai 1863, când profesorul Lidenbrock aleargă într-un suflet acasă pentru a-i arăta nepotului său un manuscris runic, al unui cercetător islandez. Mare le este mirarea să găsească în interiorul manuscrisului o notă separată, ce se dovedește a fi a lui Arne Saknussemm".

  Fiind cartea mea preferată, nu am găsit în ea vreun aspect care să-mi displacă, iar un lucru care mi-a plăcut a fost dorința de aventură a profesorului Lidenbrock, cu tot scepticismul lui Axel. De fapt, singurul lucru care nu mi-a plăcut a fost faptul că povestea s-a încheiat😀.

Sper că te-am convins să citești cartea ,,O călătorie spre centrul Pământului". Acesta a fost scopul acestui articol.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Portretul Ecaterinei Manu

    Ecaterina Manu este înfățișată printr-un portret expresiv de către pictorul Constantin Lecca. Tabloul prezintă o frumoasă fată cu o privire pătrunzătoare. Ochii săi rotunzi și verzi ca frunza unui brad par atât de melancolici și blânzi, încât privirea ei seamănă cu cea a bunicii într-o seară liniștită de vară. Nasul său mic și buzele sale roz și subțiri ca niște petale de trandafir oferă fetei un chip superb, potrivindu-se de minune cu splendida culoare a ochilor. Coafura și părul său castaniu denotă seriozitatea. Fermecătorul trandafir roz prins în părul fetei este un detaliu foarte frumos, este acel strop de culoare care se combină perfect cu părul și coafura. Fata are o postură caldă, cu mâinile împreunate la nivelul bustului.   Ecaterina Manu poartă o rochie albă ca zapadă de o splendoare nemaiîntâlnită, iar deasupra, tânăra s-a acoperit cu un șal, asortat cu culoarea castanie a părului. Bijuteriile sale denotă bogăția și extravaganța fetei. Cerceii săi de argint, lanțul de au

Trenul

  Era o dimineață friguroasă de martie. Mă trezisem mai devreme decât de obicei și aveam de gând să plec la bunici cu trenul. Nu îi mai văzusem de ceva vreme și era șansa perfectă. Plecarea era la ora șapte și jumătate, deci aveam suficient timp să mă pregătesc. Am aruncat câteva haine într-un rucsac, mi-am luat haina și am plecat spre gară.   Am cumpărat biletul și m-am îmbarcat. Urma să călătorim două ore neîncetat, dar din fericire am stat lângă o doamnă, cu care am discutat întregul drum. Aceasta era o femeie foarte bogată, însă bună la suflet și sociabilă. Cred că era de  vârstă cu bunica mea și avea o figură caldă, ochii verzi ca smaraldul, părul nins, prins în coc și buze palid colorate. La gât avea un lănțișor cu nestemate strălucitoare, iar la mână o brățară aurie. Era îmbrăcată cu o rochie verde. Mi-a povestit că pleacă în vacanță, săturându-se de stresul de la oraș. Când trenul a ajuns în satul bunicilor, mi-am luat ghiozdanul, am salutat politicos pe doamna și am coborât. E