Treceți la conținutul principal

Din marile legende ale lumii - ,,Sigfrid și Crimhilda"

  În cetatea Worms din ținutul burgunzilor, au viețuit cândva regele Dancrat, soața lui -  regina Ute și fiii lor: Gunter, Gernot și Giselher. Alături lor le era și Trojne Hagen, un mare înțelept. Însă regele Dancrat avea și o copilă, de o frumusețe rară, pe nume Crimhilda.
  La vremea cuvenită, Dancrat a murit și pe tron i-a urmat Gunter. 
 În Xanten domnea regele Sigmund și avea un fiu frumos și voinic, pe nume Sigfrid. Acesta, după două lupte grele, cu regele piticilor, Albrich și cu un balaur fermecat, a pus mâna pe comoara Nibelungilor, pe o glugă ce-l făcea invizibil, pe armata Nibelungilor și pe cea a piticilor. Iar după ce s-a scăldat în sângele balaurului învins, a devenit indestructibil, având o singură slăbiciune pe umăr.
  Ajuns acasă, Sigfrid a decis să plece la Worms să ceară mână Crimhildei. Acolo a devenit prieten cu Gunter și l-a ajutat în bătălii.
  Într-o zi, Gunter i-a zis lui Sigfrid despre planul său de a o cuceri pe cumplita, dar frumoasa Brunhilda. Sigfrid s-a învoit să-l ajute și Gunter i-a făgăduit-o pe Crimhilda.      Cu ajutorul lui Sigfrid, Gunter a învins-o pe regină și a luat-o cu el în Worms.
 După ce a fost ajutat de Sigfrid, Gunter s-a ținut de cuvânt și și-a dat sora prințului din Xanten. Apoi, cele două nunți au fost programate în aceeași zi. Cât s-au mai petrecut!
  La un momentdat, Sigmund a trimis soli să-și cheme fiul acasă, căci îmbătrânise și voia să-i predea tronul. Așa a și fost: Sigfrid a venit acasă alături de Crimhilda și a fost încoronat rege. 
 La zece ani de la nuntă, Sigfrid și Crimhilda au mers înapoi în Worms la o serbare. Atunci, de la o contrazicere, Crimhilda i-a mărturisit Brunhildei că de fapt Sigfrid o învinsese, și nu Gunter, iscând un mare scandal.
  Printr-un șiretlic cumplit, uneltit de Hagen, Brunhilda și Gunter, stăpâniți de ură și invidie, Sigfrid a fost ucis. Ucis de însuși unchiul Hagen, care a aflat locul vulnerabil al lui Sigfrid de la Crimhilda.
Ce jale a mai fost în Worms! Mai ales pentru Crihmhilda. Iar în cele din urmă, aceasta a aflat cine i-a omorât soțul și a promis răzbunare.
  Auzind Atila, regele hunilor, că frumoasa Crimhilda este singură, o pețește și o ia de soție. După un tinp, Atila trimite solie la Worms să vină Gunter, frații săi, Brunhilda și Hagen în vizită. Era ocazia perfectă pentru Crimhilda să se răzbune.
   Deși Hagen știa că vor muri, nu a avut ce face, căci Gunter nu-l credea. Ajunși la regele Atila, au fost întâmpinați cu prietenie. Când s-au pus la masă, crudul Hagen l-a omorât pe Ortlib, iscându-se o luptă. În cele din urmă doar Hagen și Gunter au supraviețuit și s-au predat, primind jurămând de la huni că nu vor fi uciși. Însă Crimhilda i-a legat în ștreanguri și le-a tăiat capul amândurora.
  Pentru că încălcase jurământul față de Gunter și Hagen, Crimhilda a fost și ea ucisă de huni.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Portretul Ecaterinei Manu

    Ecaterina Manu este înfățișată printr-un portret expresiv de către pictorul Constantin Lecca. Tabloul prezintă o frumoasă fată cu o privire pătrunzătoare. Ochii săi rotunzi și verzi ca frunza unui brad par atât de melancolici și blânzi, încât privirea ei seamănă cu cea a bunicii într-o seară liniștită de vară. Nasul său mic și buzele sale roz și subțiri ca niște petale de trandafir oferă fetei un chip superb, potrivindu-se de minune cu splendida culoare a ochilor. Coafura și părul său castaniu denotă seriozitatea. Fermecătorul trandafir roz prins în părul fetei este un detaliu foarte frumos, este acel strop de culoare care se combină perfect cu părul și coafura. Fata are o postură caldă, cu mâinile împreunate la nivelul bustului.   Ecaterina Manu poartă o rochie albă ca zapadă de o splendoare nemaiîntâlnită, iar deasupra, tânăra s-a acoperit cu un șal, asortat cu culoarea castanie a părului. Bijuteriile sale denotă bogăția și extravaganța fetei. Cerceii săi de argint...

Ramon

   Ra mon este o comedie regizată și scrisă de  Jesús del Cerro, cu ajutorul lui Anghel Damian, iar câțiva dintre actori sunt Pavel Bartoș, Andreea Vasile și Alexandru Ion.    Personajul principal, Ramon, este un simplu viticultor din comuna Struguracu de Sus care, printr-o întâmplare neașteptată, întâlnește o fată frumoasă de la București, de care se îndrăgostește. După mai mult timp de gândire, bărbatul își pune câteva lucruri într -o valiză și pleacă la capitală în căutarea dragostei vieții lui. Într-o seară, stând pe o bancă, Ramon se întâlnește cu Sonia, o femeie a străzii care se oferă să-l ajute și care îi este alături până la sfârșitul filmului. Tot în acea seară, cei doi se plimbă pe străzi și sunt acuzați de furtul unei picturi valoroase.      Personal, mi s-a părut un film bun, fapt datorat de naturalețea personajelor Ramon și Sonia. De altfel, un lucru care nu mi-a plăcut a fost scena de la final care a fost puțin cam forțată. În rest,...

,,O călătorie spre centrul Pământului", de Jules Verne

    Axel Lidenbrock, povestitorul adolescent al cărții, locuiește în Hamburg, alături de unchiul său, profesorul Otto Lidenbrock, menajera casei, Martha și alături de cumnata sa, Grauben, cea de care este și îndrăgostit.   Povestea începe în mai 1863, când profesorul Lidenbrock aleargă într-un suflet acasă pentru a-i arăta nepotului său un manuscris runic, al unui cercetător islandez. Mare le este mirarea să găsească în interiorul manuscrisului o notă separată, ce se dovedește a fi a lui Arne Saknussemm. După mai multe încercări, Axel descifrează nota și află despre un tunel dintr-un crater al Muntelui Sneffels, care duce la centrul Pământului.   Auzind una ca asta, impetuosul profesor Otto Lidenbrock, nu a mai stat pe gânduri și împreună cu nepotul său, sceptic de călătorie, au plecat spre Islanda.   După o călătorie lungă, cei doi germani ajung la Reykjavík, unde îl angajează drept călăuză pe vânătorul de eider islandez, Hans Bjelke.  ...