Treceți la conținutul principal

Legendele Olimpului - ,,Luptele cu giganții. Tifon", de Alexandru Mitru

  Zeița Gheea îi înzestrează pe fiii ei, giganții, cu puteri miraculoase și îi ațâță împotriva zeilor olimpieni.

   Zeus, care aflase deja de planurile Gheei și ale giganților, găsește și ascunde iarba magică, care le dădea puteri deosebite giganților. De asemenea, îl ia pe muritorul Heracle de partea sa, pentru a învinge giganții.

   Giganții atacă Olimpul. Zeus din slavă lovește strașnic cu fulgere, iar Heracle din dreapta sa însoțește fulgerele cu săgeți.

    Cu un plan bine conceput de către zeița Atena, eroul Heracle îl ademenește pe Alcioneu în afara țării sale natale și îl ucide. Drept răzbunare, nouă giganți pornesc după Heracle, dar Afrodita îi oprește cu o vrajă tandră, iar zeii izbutesc să-i ucidă. Toți giganții pieriți s-au transformat în munți.

    

Tifon


   Zeița Gheea mai are un fiu, gigantul Tifon, mai mare și mai puternic decât toți ceilalți.

    Tifon asaltează Olimpul și, cu excepția lui Zeus, toți zeii părăsesc Olimpul înspăimântați. În cele din urmă, Tifon izbutește să-l învingă pe Zeus, aruncându-l într-o peșteră și luându-i mușchii și nervii.

     Hermes, printr-o metodă inedită, îl păcălește pe Tifon și recuperează nervii și mușchii lui Zeus, redându-i puterile.

     Zeus îi dă lovitura finală lui Tifon, învingându-l și prăvălind asupra lui muntele Etna, din Sicilia.

     La petrecerea zeilor din Olimp, în cinstea marii victorii, Zeus îi amenință pe toți cu forța sa, cerând supunere totală. Doar o singură ființă de pe pământ are curajul să afirme că nu se teme de marele Zeus.








Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Portretul Ecaterinei Manu

    Ecaterina Manu este înfățișată printr-un portret expresiv de către pictorul Constantin Lecca. Tabloul prezintă o frumoasă fată cu o privire pătrunzătoare. Ochii săi rotunzi și verzi ca frunza unui brad par atât de melancolici și blânzi, încât privirea ei seamănă cu cea a bunicii într-o seară liniștită de vară. Nasul său mic și buzele sale roz și subțiri ca niște petale de trandafir oferă fetei un chip superb, potrivindu-se de minune cu splendida culoare a ochilor. Coafura și părul său castaniu denotă seriozitatea. Fermecătorul trandafir roz prins în părul fetei este un detaliu foarte frumos, este acel strop de culoare care se combină perfect cu părul și coafura. Fata are o postură caldă, cu mâinile împreunate la nivelul bustului.   Ecaterina Manu poartă o rochie albă ca zapadă de o splendoare nemaiîntâlnită, iar deasupra, tânăra s-a acoperit cu un șal, asortat cu culoarea castanie a părului. Bijuteriile sale denotă bogăția și extravaganța fetei. Cerceii săi de argint...

Din marile legende ale lumii - ,,Sigfrid și Crimhilda"

  În cetatea Worms din ținutul burgunzilor, au viețuit cândva regele Dancrat, soața lui -  regina Ute și fiii lor: Gunter, Gernot și Giselher. Alături lor le era și Trojne Hagen, un mare înțelept. Însă regele Dancrat avea și o copilă, de o frumusețe rară, pe nume Crimhilda.   La vremea cuvenită, Dancrat a murit și pe tron i-a urmat Gunter.   În Xanten domnea regele Sigmund și avea un fiu frumos și voinic, pe nume Sigfrid. Acesta, după două lupte grele, cu regele piticilor, Albrich și cu un balaur fermecat, a pus mâna pe comoara Nibelungilor, pe o glugă ce-l făcea invizibil, pe armata Nibelungilor și pe cea a piticilor. Iar după ce s-a scăldat în sângele balaurului învins, a devenit indestructibil, având o singură slăbiciune pe umăr.   Ajuns acasă, Sigfrid a decis să plece la Worms să ceară mână Crimhildei. Acolo a devenit prieten cu Gunter și l-a ajutat în bătălii.   Într-o zi, Gunter i-a zis lui Sigfrid despre planul său de a o cuceri pe cumplita, dar...

Ramon

   Ra mon este o comedie regizată și scrisă de  Jesús del Cerro, cu ajutorul lui Anghel Damian, iar câțiva dintre actori sunt Pavel Bartoș, Andreea Vasile și Alexandru Ion.    Personajul principal, Ramon, este un simplu viticultor din comuna Struguracu de Sus care, printr-o întâmplare neașteptată, întâlnește o fată frumoasă de la București, de care se îndrăgostește. După mai mult timp de gândire, bărbatul își pune câteva lucruri într -o valiză și pleacă la capitală în căutarea dragostei vieții lui. Într-o seară, stând pe o bancă, Ramon se întâlnește cu Sonia, o femeie a străzii care se oferă să-l ajute și care îi este alături până la sfârșitul filmului. Tot în acea seară, cei doi se plimbă pe străzi și sunt acuzați de furtul unei picturi valoroase.      Personal, mi s-a părut un film bun, fapt datorat de naturalețea personajelor Ramon și Sonia. De altfel, un lucru care nu mi-a plăcut a fost scena de la final care a fost puțin cam forțată. În rest,...