Treceți la conținutul principal

Din Marile Legende ale Lumii - ,,Cidul", de Al. Mitru

În Spania, în Bivar, Diego Lainez fusese înjosit de contele Lozano și voia să se răzbune. Așa că i-a chemat pe cei patru fii ai săi și i-a testat, să vadă care-i mai viteaz. Contrar așteptărilor, cel mai viteaz dintre toți era chiar cel mai mic, Rodrigo.

  Ca să-și răzbune tatăl, ce-i drept, prin luptă dreaptă, Rodrigo îl ucide pe Lozano, luându-i capul, pe care i-l dă părintelui său. Îndată după această ispravă, s-au auzit niște țipete: veneau maurii. Cu multă iscusință, Rodrigo i-a învins pe toți, iar drept răsplată a fost numit Campeador și a primit daruri din partea regelui Fernando, fiind chemat la Burgos, la curtea regală.

  Himena, fiica contelui Lozano, vine la Burgos să-i ceară regelui Fernando să-l pedepsească pe Rodrigo. Ea de fapt îl voia de soț. Rodrigo acceptă și se căsătorește cu aceasta. A primit cadou de la Fernando câteva feude, devenindu-i vasal.

  Nici nu apucă să petreacă bine, că trâmbițele iar se aud. Rodrigo pleacă cu oastea spre Montes-Doca unde îi spulberă pe mauri. După alte multe lupte cu maurii, regele Fernando îl numește pe Rodrigo cavaler. După aceea, printre altele, Rodrigo învinge și armata lui Henric și a papei.

  La timpul cuvenit, regele Castiliei a murit. Don Fernando i-a dat Castilia lui Sancho, regatul Leon lui Alfonso, Galicia lui Garcia, Elvirei cetatea Toro și Urracăi i-a dat cetatea Zamora.

  Regele Sancho a început războaie cu frații săi, iar cu ajutorul lui Rodrigo, i-a biruit. Sancho a mai vrut să cucerească și Zamora, dar Rodrigo nu a vrut să ajute și a plecat în lume. Fără Rodrigo, Zamora nu a căzut și Sancho i-a trimis solie lui Rodrigo să-l ierte. Și l-a iertat.

  La scurt timp, Sancho a fost lovit în spate și a murit. La conducere în Burgos a sosit Alfonso. De la început, Rodrigo l-a bănuit pe noul rege că-și ucisese fratele, dar până la urmă a renunțat la bănuieli și i-a sărutat mâna. 

  Pentru că-l bănuise, Alfonso l-a exilat pe Rodrigo din regat pentru un an, soția și fiicele sale rămânând într-o mănăstire. 

  Plecând din Burgos, Rodrigo a recâștigat Valencia. Trei ani s-a luptat Cidul cu maurii. Abia după ce dobândise destui bani, l-a trimis pe Alvar Fanez cu daruri la rege, ca să i le dea înapoi pe soția și fiicele sale. Alfonso a acceptat și Rodrigo a plecat cu familia sa la Valencia.

  După o vreme, Alfonso le cere pe fetele lui Rodrigo, pentru a se mărita cu doi conți de Carrion. Cidul a acceptat și nunta a avut loc, rămânând toți la Valencia. Mai târziu, s-a dovedit că cei doi conți sunt niște lași, fiind făcuți de râs în fața poporului de socrul lor.

  Ca să se răzbune pe Rodrigo, cu ajutorul unchiului lor, cei doi conți își iau soțiile, le duc în pădure, unde le dezbracă și le bat. Din fericire, un trimis al Cidului a fost pe fază să le salveze.

  A urmat judecata. Conții și unchiul lor au fost nevoiți să-i înapoieze lui Rodrigo tot ce primiseră de la acesta și să se lupte cu trei cavaleri. Nu au avut nicio șansă în fața cavalerilor și au fost uciși.

 După alte multe lupte, Rodrigo a îmbătrânit și i se apropia moartea. Maurii auzind asta, au pornit îndată cu o oaste imensă, să cucerească Valencia, crezând că până vor ajunge ei, Rodrigo va muri.

  Așa a și fost. Când maurii au ajuns, Rodrigo deja murise, dar i-a zis soției sale să-l ungă cu o cremă specială, care să-l facă să pară încă în viață. După ce l-au uns cu crema, l-au legat de cal și l-au trimis în fruntea oastei. Maurii, văzându-l, s-au speriat și au luat-o la fugă.

  Chiar și după moartea sa, Rodrigo și-a apărat cu mândrie patria.




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Portretul Ecaterinei Manu

    Ecaterina Manu este înfățișată printr-un portret expresiv de către pictorul Constantin Lecca. Tabloul prezintă o frumoasă fată cu o privire pătrunzătoare. Ochii săi rotunzi și verzi ca frunza unui brad par atât de melancolici și blânzi, încât privirea ei seamănă cu cea a bunicii într-o seară liniștită de vară. Nasul său mic și buzele sale roz și subțiri ca niște petale de trandafir oferă fetei un chip superb, potrivindu-se de minune cu splendida culoare a ochilor. Coafura și părul său castaniu denotă seriozitatea. Fermecătorul trandafir roz prins în părul fetei este un detaliu foarte frumos, este acel strop de culoare care se combină perfect cu părul și coafura. Fata are o postură caldă, cu mâinile împreunate la nivelul bustului.   Ecaterina Manu poartă o rochie albă ca zapadă de o splendoare nemaiîntâlnită, iar deasupra, tânăra s-a acoperit cu un șal, asortat cu culoarea castanie a părului. Bijuteriile sale denotă bogăția și extravaganța fetei. Cerceii săi de argint...

Din marile legende ale lumii - ,,Sigfrid și Crimhilda"

  În cetatea Worms din ținutul burgunzilor, au viețuit cândva regele Dancrat, soața lui -  regina Ute și fiii lor: Gunter, Gernot și Giselher. Alături lor le era și Trojne Hagen, un mare înțelept. Însă regele Dancrat avea și o copilă, de o frumusețe rară, pe nume Crimhilda.   La vremea cuvenită, Dancrat a murit și pe tron i-a urmat Gunter.   În Xanten domnea regele Sigmund și avea un fiu frumos și voinic, pe nume Sigfrid. Acesta, după două lupte grele, cu regele piticilor, Albrich și cu un balaur fermecat, a pus mâna pe comoara Nibelungilor, pe o glugă ce-l făcea invizibil, pe armata Nibelungilor și pe cea a piticilor. Iar după ce s-a scăldat în sângele balaurului învins, a devenit indestructibil, având o singură slăbiciune pe umăr.   Ajuns acasă, Sigfrid a decis să plece la Worms să ceară mână Crimhildei. Acolo a devenit prieten cu Gunter și l-a ajutat în bătălii.   Într-o zi, Gunter i-a zis lui Sigfrid despre planul său de a o cuceri pe cumplita, dar...

Ramon

   Ra mon este o comedie regizată și scrisă de  Jesús del Cerro, cu ajutorul lui Anghel Damian, iar câțiva dintre actori sunt Pavel Bartoș, Andreea Vasile și Alexandru Ion.    Personajul principal, Ramon, este un simplu viticultor din comuna Struguracu de Sus care, printr-o întâmplare neașteptată, întâlnește o fată frumoasă de la București, de care se îndrăgostește. După mai mult timp de gândire, bărbatul își pune câteva lucruri într -o valiză și pleacă la capitală în căutarea dragostei vieții lui. Într-o seară, stând pe o bancă, Ramon se întâlnește cu Sonia, o femeie a străzii care se oferă să-l ajute și care îi este alături până la sfârșitul filmului. Tot în acea seară, cei doi se plimbă pe străzi și sunt acuzați de furtul unei picturi valoroase.      Personal, mi s-a părut un film bun, fapt datorat de naturalețea personajelor Ramon și Sonia. De altfel, un lucru care nu mi-a plăcut a fost scena de la final care a fost puțin cam forțată. În rest,...