Charlemagne le spune seniorilor săi că acela care va cuceri castelul din Narbonne, va stăpâni și cetatea. În cele din urmă, Aymeri a învins și a devenit conducător.
Aymeri a avut șapte fii, iar dintre toți s-a remarcat Guillaume la vitejie.
Pe un deal, Guillaume s-a întâlnit cu o ceată a regelui sarazin Tiebaut, care se îndrepta spre Orange, unde regele urma să se căsătorească cu Orable. Guillaume i-a înfruntat pe sarazini și l-a făcut pe rege să meargă cu un cal bătrân, fără dinți și fără coadă. Apoi, Guillaume a mers la Orange, unde a văzut-o pe Orable, și s-a îndrăgostit pe loc.
După această ispravă, Guillaume a mers la Aix-la-Chapelle, unde a fost întâmpinat de însuși Charlemagne, primind în dar sabia Joyeuse.
Fiul lui Charlemagne, Louis, este încoronat de Guillaume în Catedrala din Aix-la-Chapelle, cu puțin timp înainte ca regele să moară, de însuși Guillaume.
La scurt timp de la moartea lui Charlemagne, Louis trece prin mari primejdii, dar este salvat vitejește de Guillaume. Apoi, noul rege se căsătorește cu sora lui Guillaume, Blanchefleur.
După mulți ani de lupte, Guillaume merge la Louis să-i ceară fiefuri. La început, Louis îl desconsideră pe Guillaume, iar apoi îi oferă un sfert din Franța și șansa de a ocupa noi cetăți prin cucerire proprie.
Guillaume a plecat să cucerească cetatea Nîmes, cu o oaste tânără. Iar printr-un șiretlic, cetatea a cedat.
Aymeri a invocat un consiliu la Narbonne, unde, printre alții, Guillaume a aflat că fratele său, Garin, este prizonierul lui Clariel, la Orange. Sarazinul ar accepta să-l înapoieze pe Garin, în schimbul fiului său, Vivien. În cele din urmă, s-a decis ca Vivien să fie dat sarazinilor, cu gândul că pe viitor va scăpa. Din fericire, Vivien a fost crescut de frumoasa Orable, și nu de cruzii sarazini.
Peste șapte ani, surprinzător, Vivien se întoarce la Nîmes și apoi pleacă împreună cu Guillaume la Orange. Guillaume era deghizat în bijutier arab mut, pentru a nu fi recunoscut. Orable l-a recunoscut pe francez și amândoi au decis să se căsătorească. La nuntă, Orable a luat numele Guiborg. Toate cele întâmplate au avut loc în absența soldaților sarazini, plecați în întâmpinarea lui Tiebaut.
În prima dimineața după nuntă, tobele au sunat: se întorceau sarazinii. După o luptă crâncenă, francezii au câștigat.
Crescut mai mare, Vivien a devenit foarte viteaz și a cucerit multe cetăți, zdrobind oștile sarazine. Auzind regele Deramed de aceste fapte, s-a mâniat enorm și a adunat cinci sute de mii de soldați, cu are a pornit pe mare la Aliscans, să-i învingă pe Vivien și pe Guillaume.
Deși Vivien era conștient că francezii erau copleșiți numeric, a fost viteaz până la capăt și s-a luptat până când a rămas fără oaste. Rămași foarte puțin, Vivien și ai lui s-au adăpostit în castelul din apropiere și l-au trimis pe Girart să cheme întăriri de la Orange.
Primind vestea, Guillaume a plecat cu oastea la bătălie, dar în zadar. Neamurile adunate de sarazini nu au putut fi biruite. Au mai rămas doar Vivien și Guillaume. În cele din urmă, Vivien piere, dar Guillaume îi recuperează trupul și i-l îngroapă între două scuturi. Apoi pleacă sleit de puteri la Paris, să-i ceară întăriri lui Louis. În apărarea cetății Orange mai rămân doar femeile.
La Paris, Guillaume este batjocorit de sora și cumnatul său, pe care vrea să-i ucidă, dar se îndură în cele din urmă datorită nepoatei sale, Aelis. Guillaume îi iartă și se pun toți la masă.
A doua zi, cu oaste adunată de la Paris, Guillaume pleacă la Orange, unde mai era în picioare doar un turn, și îl lasă de veghe pe uriașul Rainouart.
Ajunși pe câmpul de bătălie, mulți oșteni se sperie de numărul sarazinilor și fug, dar Rainouart îi întoarce din drum și pleacă la luptă cu ei, lăsând-o pe Guiborg de pază în Orange.
În frunte cu Guillaume d’Orange și cu uriașul Rainouart, francezii câștigă crâncena bătălie.
Rainouart s-a căsătorit cu Aelis și i-a urmat lui Guillaume la tron.
Comentarii
Trimiteți un comentariu