Treceți la conținutul principal

,,O călătorie spre centrul Pământului", de Jules Verne

  Axel Lidenbrock, povestitorul adolescent al cărții, locuiește în Hamburg, alături de unchiul său, profesorul Otto Lidenbrock, menajera casei, Martha și alături de cumnata sa, Grauben, cea de care este și îndrăgostit.

  Povestea începe în mai 1863, când profesorul Lidenbrock aleargă într-un suflet acasă pentru a-i arăta nepotului său un manuscris runic, al unui cercetător islandez. Mare le este mirarea să găsească în interiorul manuscrisului o notă separată, ce se dovedește a fi a lui Arne Saknussemm. După mai multe încercări, Axel descifrează nota și află despre un tunel dintr-un crater al Muntelui Sneffels, care duce la centrul Pământului.

  Auzind una ca asta, impetuosul profesor Otto Lidenbrock, nu a mai stat pe gânduri și împreună cu nepotul său, sceptic de călătorie, au plecat spre Islanda.

  După o călătorie lungă, cei doi germani ajung la Reykjavík, unde îl angajează drept călăuză pe vânătorul de eider islandez, Hans Bjelke.

  Ajunși în cele din urmă pe Sneffels, după o urcare anevoioasă, cei doi germani și călăuza lor localizează craterul corect și încep coborârea în subteran.

  După o vreme, cercetătorii epuizează apa, dar Hans localizează un pârâu care primește numele acestuia. Într-o zi, Axel trece printr-o încercare grea, când se pierde de grup, dar din fericire își găsește prietenii.

  După extrem de multe alte întâmplări și descoperiri fabuloase, uimitoare, pe care nimeni nu le-ar crede, cum ar fi o mare subpământeană, creaturi fabuloase și munți întregi de oase,  au avut parte de cea mai grea încercare dintre toate. Ajunși la marginea unei peșteri, pe care aparent erau inscripționate inițialele lui Arne Saknussemm, exploratorii au gândit că aceasta este calea corectă, dar peștera era blocată la un capăt. Pentru a ajunge în partea cealaltă, s-au folosit de dinamita. Astfel, vulcanul sub care se aflau a început să erupă, iar după o urcare furtunătoare, exploratorii au ajuns la suprafață la poalele vulcanului Etna. După două luni de călătorie, exploratorii se întorc acasă și povestea se termină cu Axel căsătorindu-se cu Grauben.






Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Portretul Ecaterinei Manu

    Ecaterina Manu este înfățișată printr-un portret expresiv de către pictorul Constantin Lecca. Tabloul prezintă o frumoasă fată cu o privire pătrunzătoare. Ochii săi rotunzi și verzi ca frunza unui brad par atât de melancolici și blânzi, încât privirea ei seamănă cu cea a bunicii într-o seară liniștită de vară. Nasul său mic și buzele sale roz și subțiri ca niște petale de trandafir oferă fetei un chip superb, potrivindu-se de minune cu splendida culoare a ochilor. Coafura și părul său castaniu denotă seriozitatea. Fermecătorul trandafir roz prins în părul fetei este un detaliu foarte frumos, este acel strop de culoare care se combină perfect cu părul și coafura. Fata are o postură caldă, cu mâinile împreunate la nivelul bustului.   Ecaterina Manu poartă o rochie albă ca zapadă de o splendoare nemaiîntâlnită, iar deasupra, tânăra s-a acoperit cu un șal, asortat cu culoarea castanie a părului. Bijuteriile sale denotă bogăția și extravaganța fetei. Cerceii săi de argint...

Ramon

   Ra mon este o comedie regizată și scrisă de  Jesús del Cerro, cu ajutorul lui Anghel Damian, iar câțiva dintre actori sunt Pavel Bartoș, Andreea Vasile și Alexandru Ion.    Personajul principal, Ramon, este un simplu viticultor din comuna Struguracu de Sus care, printr-o întâmplare neașteptată, întâlnește o fată frumoasă de la București, de care se îndrăgostește. După mai mult timp de gândire, bărbatul își pune câteva lucruri într -o valiză și pleacă la capitală în căutarea dragostei vieții lui. Într-o seară, stând pe o bancă, Ramon se întâlnește cu Sonia, o femeie a străzii care se oferă să-l ajute și care îi este alături până la sfârșitul filmului. Tot în acea seară, cei doi se plimbă pe străzi și sunt acuzați de furtul unei picturi valoroase.      Personal, mi s-a părut un film bun, fapt datorat de naturalețea personajelor Ramon și Sonia. De altfel, un lucru care nu mi-a plăcut a fost scena de la final care a fost puțin cam forțată. În rest,...