,,O călătorie spre centrul Pământului", de Jules Verne

Axel Lidenbrock, povestitorul adolescent al cărții, locuiește în Hamburg, alături de unchiul său, profesorul Otto Lidenbrock, menajera casei, Martha și alături de cumnata sa, Grauben, cea de care este și îndrăgostit.

Povestea începe în mai 1863, când profesorul Lidenbrock aleargă într-un suflet acasă pentru a-i arăta nepotului său un manuscris runic, al unui cercetător islandez. Mare le este mirarea să găsească în interiorul manuscrisului o notă separată, ce se dovedește a fi a lui Arne Saknussemm. După mai multe încercări, Axel descifrează nota și află despre un tunel dintr-un crater al Muntelui Sneffels, care duce la centrul Pământului.

Auzind una ca asta, impetuosul profesor Otto Lidenbrock, nu a mai stat pe gânduri și împreună cu nepotul său, sceptic de călătorie, au plecat spre Islanda.

După o călătorie lungă, cei doi germani ajung la Reykjavík, unde îl angajează drept călăuză pe vânătorul de eider islandez, Hans Bjelke.

Ajunși în cele din urmă pe Sneffels, după o urcare anevoioasă, cei doi germani și călăuza lor localizează craterul corect și încep coborârea în subteran.

După o vreme, cercetătorii epuizează apa, dar Hans localizează un pârâu care primește numele acestuia. Într-o zi, Axel trece printr-o încercare grea, când se pierde de grup, dar din fericire își găsește prietenii.

După extrem de multe alte întâmplări și descoperiri fabuloase, uimitoare, pe care nimeni nu le-ar crede, cum ar fi o mare subpământeană, creaturi fabuloase și munți întregi de oase, au avut parte de cea mai grea încercare dintre toate. Ajunși la marginea unei peșteri, pe care aparent erau inscripționate inițialele lui Arne Saknussemm, exploratorii au gândit că aceasta este calea corectă, dar peștera era blocată la un capăt. Pentru a ajunge în partea cealaltă, s-au folosit de dinamita. Astfel, vulcanul sub care se aflau a început să erupă, iar după o urcare furtunătoare, exploratorii au ajuns la suprafață la poalele vulcanului Etna. După două luni de călătorie, exploratorii se întorc acasă și povestea se termină cu Axel căsătorindu-se cu Grauben.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Din marile legende ale lumii - ,,Sigfrid și Crimhilda"

În cetatea Worms din ținutul burgunzilor, au viețuit cândva regele Dancrat, soața lui - regina Ute și fiii lor: Gunter, Gernot și Giselher. Alături lor le era și Trojne Hagen, un mare înțelept. Însă regele Dancrat avea și o copilă, de o frumusețe rară, pe nume Crimhilda. La vremea cuvenită, Dancrat a murit și pe tron i-a urmat Gunter. În Xanten domnea regele Sigmund și avea un fiu frumos și voinic, pe nume Sigfrid. Acesta, după două lupte grele, cu regele piticilor, Albrich și cu un balaur fermecat, a pus mâna pe comoara Nibelungilor, pe o glugă ce-l făcea invizibil, pe armata Nibelungilor și pe cea a piticilor. Iar după ce s-a scăldat în sângele balaurului învins, a devenit indestructibil, având o singură slăbiciune pe umăr. Ajuns acasă, Sigfrid a decis să plece la Worms să ceară mână Crimhildei. Acolo a devenit prieten cu Gunter și l-a ajutat în bătălii. Într-o zi, Gunter i-a zis lui Sigfrid despre planul său de a o cuceri pe cumplita, dar...

Portretul Ecaterinei Manu

Ecaterina Manu este înfățișată printr-un portret expresiv de către pictorul Constantin Lecca. Tabloul prezintă o frumoasă fată cu o privire pătrunzătoare. Ochii săi rotunzi și verzi ca frunza unui brad par atât de melancolici și blânzi, încât privirea ei seamănă cu cea a bunicii într-o seară liniștită de vară. Nasul său mic și buzele sale roz și subțiri ca niște petale de trandafir oferă fetei un chip superb, potrivindu-se de minune cu splendida culoare a ochilor. Coafura și părul său castaniu denotă seriozitatea. Fermecătorul trandafir roz prins în părul fetei este un detaliu foarte frumos, este acel strop de culoare care se combină perfect cu părul și coafura. Fata are o postură caldă, cu mâinile împreunate la nivelul bustului. Ecaterina Manu poartă o rochie albă ca zapadă de o splendoare nemaiîntâlnită, iar deasupra, tânăra s-a acoperit cu un șal, asortat cu culoarea castanie a părului. Bijuteriile sale denotă bogăția și extravaganța fetei. Cerceii săi de argint...

Din Marile Legende ale Lumii - ,,Gudrun"

În Matelana domnea cândva regele hergelingilor, Hetel. Acesta avea o fată extraordinar de frumoasă, pe nume Gudrun. Copila se plimba zi de zi alături de prietena sa, Hildeburg, rămasă orfană după o bătălie. Aceasta din urmă îl îndrăgea pe fratele Gudrunei, pe nume Ortwin. Aflându-se cât este Gudrun de frumoasă, au început să sosească pețitori. Primul dintre ei a fost Sigfrid din Morlanda. Deși Hetel s-a bucurat că Gudrun are un pețitor de seama lui Sigfrid, soția sa, doamna Hilda s-a împotrivit, zicând că fiica sa este mult prea tânără. A venit apoi Herwig din Niderlanda. Deși se îndrăgise reciproc cu Gudrun, Hetel a decis să-l respingă, fiind sărac. În cele din urmă, a venit și prințul Hartmut, fiul regelui Ludwig din Nordlanda. Deși Hartmut era puternic și bogat, acesta a fost respins de Hilda din cauza unor întâmplări mai vechi. După o vreme, Herwig s-a întors în Matelana. Nu cu gânduri bune, însă. Acest...

Povești cu Fabian

Faceți căutări pe acest blog