,,O călătorie spre centrul Pământului", de Jules Verne

Axel Lidenbrock, povestitorul adolescent al cărții, locuiește în Hamburg, alături de unchiul său, profesorul Otto Lidenbrock, menajera casei, Martha și alături de cumnata sa, Grauben, cea de care este și îndrăgostit.

Povestea începe în mai 1863, când profesorul Lidenbrock aleargă într-un suflet acasă pentru a-i arăta nepotului său un manuscris runic, al unui cercetător islandez. Mare le este mirarea să găsească în interiorul manuscrisului o notă separată, ce se dovedește a fi a lui Arne Saknussemm. După mai multe încercări, Axel descifrează nota și află despre un tunel dintr-un crater al Muntelui Sneffels, care duce la centrul Pământului.

Auzind una ca asta, impetuosul profesor Otto Lidenbrock, nu a mai stat pe gânduri și împreună cu nepotul său, sceptic de călătorie, au plecat spre Islanda.

După o călătorie lungă, cei doi germani ajung la Reykjavík, unde îl angajează drept călăuză pe vânătorul de eider islandez, Hans Bjelke.

Ajunși în cele din urmă pe Sneffels, după o urcare anevoioasă, cei doi germani și călăuza lor localizează craterul corect și încep coborârea în subteran.

După o vreme, cercetătorii epuizează apa, dar Hans localizează un pârâu care primește numele acestuia. Într-o zi, Axel trece printr-o încercare grea, când se pierde de grup, dar din fericire își găsește prietenii.

După extrem de multe alte întâmplări și descoperiri fabuloase, uimitoare, pe care nimeni nu le-ar crede, cum ar fi o mare subpământeană, creaturi fabuloase și munți întregi de oase, au avut parte de cea mai grea încercare dintre toate. Ajunși la marginea unei peșteri, pe care aparent erau inscripționate inițialele lui Arne Saknussemm, exploratorii au gândit că aceasta este calea corectă, dar peștera era blocată la un capăt. Pentru a ajunge în partea cealaltă, s-au folosit de dinamita. Astfel, vulcanul sub care se aflau a început să erupă, iar după o urcare furtunătoare, exploratorii au ajuns la suprafață la poalele vulcanului Etna. După două luni de călătorie, exploratorii se întorc acasă și povestea se termină cu Axel căsătorindu-se cu Grauben.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Legendele Olimpului - ,,Luptele cu giganții. Tifon", de Alexandru Mitru

Zeița Gheea îi înzestrează pe fiii ei, giganții, cu puteri miraculoase și îi ațâță împotriva zeilor olimpieni. Zeus, care aflase deja de planurile Gheei și ale giganților, găsește și ascunde iarba magică, care le dădea puteri deosebite giganților. De asemenea, îl ia pe muritorul Heracle de partea sa, pentru a învinge giganții. Giganții atacă Olimpul. Zeus din slavă lovește strașnic cu fulgere, iar Heracle din dreapta sa însoțește fulgerele cu săgeți. Cu un plan bine conceput de către zeița Atena, eroul Heracle îl ademenește pe Alcioneu în afara țării sale natale și îl ucide. Drept răzbunare, nouă giganți pornesc după Heracle, dar Afrodita îi oprește cu o vrajă tandră, iar zeii izbutesc să-i ucidă. Toți giganții pieriți s-au transformat în munți. Tifon Zeița Gheea mai are un fiu, gigantul Tifon, mai mare și mai puternic decât toți ceilalți. Tifon a...

Legendele Olimpului - ,,Potopul", de Alexandru Mitru

Mâniat că oamenii nu-l iubesc și nu-l respectă, Zeus îi cere lui Hermes să-i adune pe toți zeii din Olimp. Apoi, Zeus îi anunță pe aceștia că a decis să-i distrugă pe oameni, abătând potopul asupra lor. La porunca lui Zeus, Notul și alte vânturi aducătoare de furtuni revarsă puhoaie de apa asupra pământului. De asemenea, la porunca lui Poseidon, marea, râurile și fluviile ies din matca lor inundând pământul și înecând oamenii. Singurii pământeni rămași în viață sunt Deucalion și Pira, ajunși cu o barcă pe muntele Parnas. La intervenția zeiței Temis, Zeus acceptă să oprească potopul după nouă zile. Apoi, Deucalion și Pira întâlnesc un templu al acesteia și îi invocă sprijinul. Sfătuiți în vis de Temis, Deucalion și Pira fac să apară oameni noi din pietre. Lumea se înmulțește din nou, iar Deucalion și Pira trăiesc în pace și au un fiu, Elen, despre care legenda spune că a fost strămoșul grecilor.

Legendele Olimpului - ,,Hera și copiii ei", de Alexandru Mitru

Nimfa Cheloneea refuză să participe la nunta lui Zeus cu Hera și, drept pedeapsă, este transformată într-o broască țestoasă. Zeus și-o făcuse soață pe Hera printr-o înșelătorie, transformându-se într-un cuc aflat în căutare de căldură. Hera era foarte frumoasă și atât de mândră de frumusețea ei, încât pedepsea pe orice muritoare îndrăznea să o concureze. Înșelată mereu de soț, Hera își părăsește mânioasă căminul, dar Zeus o aduce înapoi, prefăcându-se că se însoară cu alta. Zeus îi reproșează Herei că nu i-a dat feciori pe plac și o înlocuiește pe fiica lor, Hebe, din slujba de paharnică a zeilor. Hera pune la cale înlăturarea lui Zeus, dar acesta este salvat de Briareu, gigantul cu o sută de brațe. Pentru a se răzbuna pe mama lui, Hefaistos îi dăruiește un jilț de aur din care aceasta nu se mai poate ridica. Dionysos îl îmbată pe Hefaistos și îl aduce în Olimp, pentru a-l convinge să o...

Povești cu Fabian

Faceți căutări pe acest blog