Treceți la conținutul principal

Urzicile

   Într-o zi, pe când mă plimbam prin pădurea din apropierea orașului Varșovia, am întâlnit ceva ciudat.
 Era o dimineață răcoroasă de aprilie, vântul sufla agale și îmi mângâia pletele blonde de german autentic, iar pe sus, un avion zbura zgomotos. Străbunicul meu a fost om important în armata naz!stă și a fost repartizat de însuși generalul Rommel să coordoneze Polonia tocmai anexată. Atunci a luat-o și pe străbunica cu el, însă nu au mai apucat să se întoarcă, și astfel s-au stabilit în Varșovia, după ce au scăpat de furia armatei rusești, prin metode știute numai de ei. Nimeni nu a aflat încă cum au reușit să supraviețuiască.
 Cum spuneam, eram în pădure și căutam urzici, căci fusesem trimis de mama la adunat, ca să facem o mâncare delicioasă. Lângă un copac înalt, gros și bătrân, am zărit o ușă de metal fixată în pământ. După ce am cercetat puțin, am bănuit că este un buncăr de pe timpul Celui De-al Doilea Război Mondial.
 Am încercat să deschid ușa, dar era blocată. În cele din urmă, am zărit, cam la 10 de metri de usă, o groapă în pământ ce ducea către buncăr. Cu multă frică, mi-am luat inima în dinți și am coborât. Înăuntru era multă pânză de păianjen, o armă AK47 pe jos, niște medicamente și o lampă cu gaz. Într-un colț era un pat dublu, pe care era o lenjerie cu steagul Germaniei. Lângă pat era un mare cufăr. Când l-am deschis, am avut parte de cea mai mare surpriză a vieții mele: în cufăr era o poză cu străbunicul și străbunica, identică cu una de acasă. Pe spate scria mare ,,Am scăpat". În rest, cufărul era gol.
 Nu mi-a venit să cred, în sfârșit înțelesesem cum străbunicii supraviețuiseră războiului. Am alergat într-un suflet acasă să-i spun mamei ce am văzut. Dar când m-a văzut fără urzici, mi-a tras o mamă de bătaie și nu m-a crezut. Neavând încotro, m-am dus la loc să iau urzicile. Însă spre surprinderea mea, buncărul nu mai era acolo. 


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Legendele Olimpului - ,,Luptele cu giganții. Tifon", de Alexandru Mitru

    Zeița Gheea îi înzestrează pe fiii ei, giganții, cu puteri miraculoase și îi ațâță împotriva zeilor olimpieni.    Zeus, care aflase deja de planurile Gheei și ale giganților, găsește și ascunde iarba magică, care le dădea puteri deosebite giganților. De asemenea, îl ia pe muritorul Heracle de partea sa, pentru a învinge giganții.    Giganții atacă Olimpul. Zeus din slavă lovește strașnic cu fulgere, iar Heracle din dreapta sa însoțește fulgerele cu săgeți.     Cu un plan bine conceput de către zeița Atena, eroul Heracle îl ademenește pe Alcioneu în afara țării sale natale și îl ucide. Drept răzbunare, nouă giganți pornesc după Heracle, dar Afrodita îi oprește cu o vrajă tandră, iar zeii izbutesc să-i ucidă. Toți giganții pieriți s-au transformat în munți.      Tifon     Zeița Gheea mai are un fiu, gigantul Tifon, mai mare și mai puternic decât toți ceilalți.     Tifon a...

Legendele Olimpului - ,,Potopul", de Alexandru Mitru

  Mâniat că oamenii nu-l iubesc și nu-l respectă, Zeus îi cere lui Hermes să-i adune pe toți zeii din Olimp. Apoi, Zeus îi anunță pe aceștia că a decis să-i distrugă pe oameni, abătând potopul asupra lor. La porunca lui Zeus, Notul și alte vânturi aducătoare de furtuni revarsă puhoaie de apa asupra pământului. De asemenea, la porunca lui Poseidon, marea, râurile și fluviile ies din matca lor inundând pământul și înecând oamenii.    Singurii pământeni rămași în viață sunt Deucalion și Pira, ajunși cu o barcă pe muntele Parnas. La intervenția zeiței Temis, Zeus acceptă să oprească potopul după nouă zile. Apoi, Deucalion și Pira întâlnesc un templu al acesteia și îi invocă sprijinul.    Sfătuiți în vis de Temis, Deucalion și Pira fac să apară oameni noi din pietre. Lumea se înmulțește din nou, iar Deucalion și Pira trăiesc în pace și au un fiu, Elen, despre care legenda spune că a fost strămoșul grecilor.

Legendele Olimpului - ,,Hera și copiii ei", de Alexandru Mitru

Nimfa Cheloneea refuză să participe la nunta lui Zeus cu Hera și, drept pedeapsă, este transformată într-o broască țestoasă. Zeus și-o făcuse soață pe Hera printr-o înșelătorie, transformându-se într-un cuc aflat în căutare de căldură. Hera era foarte frumoasă și atât de mândră de frumusețea ei, încât pedepsea pe orice muritoare îndrăznea să o concureze.     Înșelată mereu de soț, Hera își părăsește mânioasă căminul, dar Zeus o aduce înapoi, prefăcându-se că se însoară cu alta.      Zeus îi reproșează Herei că nu i-a dat feciori pe plac și o înlocuiește pe fiica lor, Hebe, din slujba de paharnică a zeilor.     Hera pune la cale înlăturarea lui Zeus, dar acesta este salvat de Briareu, gigantul cu o sută de brațe.     Pentru a se răzbuna pe mama lui, Hefaistos îi dăruiește un jilț de aur din care aceasta nu se mai poate ridica. Dionysos îl îmbată pe Hefaistos și îl aduce în Olimp, pentru a-l convinge să o...