Urzicile

Într-o zi, pe când mă plimbam prin pădurea din apropierea orașului Varșovia, am întâlnit ceva ciudat.

Era o dimineață răcoroasă de aprilie, vântul sufla agale și îmi mângâia pletele blonde de german autentic, iar pe sus, un avion zbura zgomotos. Străbunicul meu a fost om important în armata ~~naz!stă~~ și a fost repartizat de însuși generalul ~~Rommel~~ să coordoneze Polonia tocmai anexată. Atunci a luat-o și pe străbunica cu el, însă nu au mai apucat să se întoarcă, și astfel s-au stabilit în Varșovia, după ce au scăpat de furia armatei rusești, prin metode știute numai de ei. Nimeni nu a aflat încă cum au reușit să supraviețuiască.

Cum spuneam, eram în pădure și căutam urzici, căci fusesem trimis de mama la adunat, ca să facem o mâncare delicioasă. Lângă un copac înalt, gros și bătrân, am zărit o ușă de metal fixată în pământ. După ce am cercetat puțin, am bănuit că este un buncăr de pe timpul Celui De-al Doilea Război Mondial.

Am încercat să deschid ușa, dar era blocată. În cele din urmă, am zărit, cam la 10 de metri de usă, o groapă în pământ ce ducea către buncăr. Cu multă frică, mi-am luat inima în dinți și am coborât. Înăuntru era multă pânză de păianjen, o armă AK47 pe jos, niște medicamente și o lampă cu gaz. Într-un colț era un pat dublu, pe care era o lenjerie cu steagul Germaniei. Lângă pat era un mare cufăr. Când l-am deschis, am avut parte de cea mai mare surpriză a vieții mele: în cufăr era o poză cu străbunicul și străbunica, identică cu una de acasă. Pe spate scria mare ,,Am scăpat". În rest, cufărul era gol.

Nu mi-a venit să cred, în sfârșit înțelesesem cum străbunicii supraviețuiseră războiului. Am alergat într-un suflet acasă să-i spun mamei ce am văzut. Dar când m-a văzut fără urzici, mi-a tras o mamă de bătaie și nu m-a crezut. Neavând încotro, m-am dus la loc să iau urzicile. Însă spre surprinderea mea, buncărul nu mai era acolo.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Din marile legende ale lumii - ,,Sigfrid și Crimhilda"

În cetatea Worms din ținutul burgunzilor, au viețuit cândva regele Dancrat, soața lui - regina Ute și fiii lor: Gunter, Gernot și Giselher. Alături lor le era și Trojne Hagen, un mare înțelept. Însă regele Dancrat avea și o copilă, de o frumusețe rară, pe nume Crimhilda. La vremea cuvenită, Dancrat a murit și pe tron i-a urmat Gunter. În Xanten domnea regele Sigmund și avea un fiu frumos și voinic, pe nume Sigfrid. Acesta, după două lupte grele, cu regele piticilor, Albrich și cu un balaur fermecat, a pus mâna pe comoara Nibelungilor, pe o glugă ce-l făcea invizibil, pe armata Nibelungilor și pe cea a piticilor. Iar după ce s-a scăldat în sângele balaurului învins, a devenit indestructibil, având o singură slăbiciune pe umăr. Ajuns acasă, Sigfrid a decis să plece la Worms să ceară mână Crimhildei. Acolo a devenit prieten cu Gunter și l-a ajutat în bătălii. Într-o zi, Gunter i-a zis lui Sigfrid despre planul său de a o cuceri pe cumplita, dar...

Portretul Ecaterinei Manu

Ecaterina Manu este înfățișată printr-un portret expresiv de către pictorul Constantin Lecca. Tabloul prezintă o frumoasă fată cu o privire pătrunzătoare. Ochii săi rotunzi și verzi ca frunza unui brad par atât de melancolici și blânzi, încât privirea ei seamănă cu cea a bunicii într-o seară liniștită de vară. Nasul său mic și buzele sale roz și subțiri ca niște petale de trandafir oferă fetei un chip superb, potrivindu-se de minune cu splendida culoare a ochilor. Coafura și părul său castaniu denotă seriozitatea. Fermecătorul trandafir roz prins în părul fetei este un detaliu foarte frumos, este acel strop de culoare care se combină perfect cu părul și coafura. Fata are o postură caldă, cu mâinile împreunate la nivelul bustului. Ecaterina Manu poartă o rochie albă ca zapadă de o splendoare nemaiîntâlnită, iar deasupra, tânăra s-a acoperit cu un șal, asortat cu culoarea castanie a părului. Bijuteriile sale denotă bogăția și extravaganța fetei. Cerceii săi de argint...

Din Marile Legende ale Lumii - ,,Gudrun"

În Matelana domnea cândva regele hergelingilor, Hetel. Acesta avea o fată extraordinar de frumoasă, pe nume Gudrun. Copila se plimba zi de zi alături de prietena sa, Hildeburg, rămasă orfană după o bătălie. Aceasta din urmă îl îndrăgea pe fratele Gudrunei, pe nume Ortwin. Aflându-se cât este Gudrun de frumoasă, au început să sosească pețitori. Primul dintre ei a fost Sigfrid din Morlanda. Deși Hetel s-a bucurat că Gudrun are un pețitor de seama lui Sigfrid, soția sa, doamna Hilda s-a împotrivit, zicând că fiica sa este mult prea tânără. A venit apoi Herwig din Niderlanda. Deși se îndrăgise reciproc cu Gudrun, Hetel a decis să-l respingă, fiind sărac. În cele din urmă, a venit și prințul Hartmut, fiul regelui Ludwig din Nordlanda. Deși Hartmut era puternic și bogat, acesta a fost respins de Hilda din cauza unor întâmplări mai vechi. După o vreme, Herwig s-a întors în Matelana. Nu cu gânduri bune, însă. Acest...

Povești cu Fabian

Faceți căutări pe acest blog