Urzicile

Într-o zi, pe când mă plimbam prin pădurea din apropierea orașului Varșovia, am întâlnit ceva ciudat.

Era o dimineață răcoroasă de aprilie, vântul sufla agale și îmi mângâia pletele blonde de german autentic, iar pe sus, un avion zbura zgomotos. Străbunicul meu a fost om important în armata ~~naz!stă~~ și a fost repartizat de însuși generalul ~~Rommel~~ să coordoneze Polonia tocmai anexată. Atunci a luat-o și pe străbunica cu el, însă nu au mai apucat să se întoarcă, și astfel s-au stabilit în Varșovia, după ce au scăpat de furia armatei rusești, prin metode știute numai de ei. Nimeni nu a aflat încă cum au reușit să supraviețuiască.

Cum spuneam, eram în pădure și căutam urzici, căci fusesem trimis de mama la adunat, ca să facem o mâncare delicioasă. Lângă un copac înalt, gros și bătrân, am zărit o ușă de metal fixată în pământ. După ce am cercetat puțin, am bănuit că este un buncăr de pe timpul Celui De-al Doilea Război Mondial.

Am încercat să deschid ușa, dar era blocată. În cele din urmă, am zărit, cam la 10 de metri de usă, o groapă în pământ ce ducea către buncăr. Cu multă frică, mi-am luat inima în dinți și am coborât. Înăuntru era multă pânză de păianjen, o armă AK47 pe jos, niște medicamente și o lampă cu gaz. Într-un colț era un pat dublu, pe care era o lenjerie cu steagul Germaniei. Lângă pat era un mare cufăr. Când l-am deschis, am avut parte de cea mai mare surpriză a vieții mele: în cufăr era o poză cu străbunicul și străbunica, identică cu una de acasă. Pe spate scria mare ,,Am scăpat". În rest, cufărul era gol.

Nu mi-a venit să cred, în sfârșit înțelesesem cum străbunicii supraviețuiseră războiului. Am alergat într-un suflet acasă să-i spun mamei ce am văzut. Dar când m-a văzut fără urzici, mi-a tras o mamă de bătaie și nu m-a crezut. Neavând încotro, m-am dus la loc să iau urzicile. Însă spre surprinderea mea, buncărul nu mai era acolo.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Terra - situație actuală

Am atașat mai jos o prezentare PowerPoint legată de planeta noastră - Terra. Nu ezita să o vezi! Instrucțiune: apasă pe butonul intitulat ,,Prezentare". De altfel mai jos este un filmuleț despre poluare. Prezentare

Din marile legende ale lumii - ,,Sigfrid și Crimhilda"

În cetatea Worms din ținutul burgunzilor, au viețuit cândva regele Dancrat, soața lui - regina Ute și fiii lor: Gunter, Gernot și Giselher. Alături lor le era și Trojne Hagen, un mare înțelept. Însă regele Dancrat avea și o copilă, de o frumusețe rară, pe nume Crimhilda. La vremea cuvenită, Dancrat a murit și pe tron i-a urmat Gunter. În Xanten domnea regele Sigmund și avea un fiu frumos și voinic, pe nume Sigfrid. Acesta, după două lupte grele, cu regele piticilor, Albrich și cu un balaur fermecat, a pus mâna pe comoara Nibelungilor, pe o glugă ce-l făcea invizibil, pe armata Nibelungilor și pe cea a piticilor. Iar după ce s-a scăldat în sângele balaurului învins, a devenit indestructibil, având o singură slăbiciune pe umăr. Ajuns acasă, Sigfrid a decis să plece la Worms să ceară mână Crimhildei. Acolo a devenit prieten cu Gunter și l-a ajutat în bătălii. Într-o zi, Gunter i-a zis lui Sigfrid despre planul său de a o cuceri pe cumplita, dar...

Din Marile Legende ale Lumii - ,,Guillaume d'Orange"

Charlemagne le spune seniorilor săi că acela care va cuceri castelul din Narbonne, va stăpâni și cetatea. În cele din urmă, Aymeri a învins și a devenit conducător. Aymeri a avut șapte fii, iar dintre toți s-a remarcat Guillaume la vitejie. Pe un deal, Guillaume s-a întâlnit cu o ceată a regelui sarazin Tiebaut, care se îndrepta spre Orange, unde regele urma să se căsătorească cu Orable. Guillaume i-a înfruntat pe sarazini și l-a făcut pe rege să meargă cu un cal bătrân, fără dinți și fără coadă. Apoi, Guillaume a mers la Orange, unde a văzut-o pe Orable, și s-a îndrăgostit pe loc. După această ispravă, Guillaume a mers la Aix-la-Chapelle, unde a fost întâmpinat de însuși Charlemagne, primind în dar sabia Joyeuse. Fiul lui Charlemagne, Louis, este încoronat de Guillaume în Catedrala din Aix-la-Chapelle, cu puțin timp înainte ca regele să moară, de însuși Guillaume. La scurt timp de la moartea lui Charlemagne, Louis trece prin...

Povești cu Fabian

Faceți căutări pe acest blog