Legendele Olimpului - ,,Expediția argonauților (4)"

După ce fură lâna de aur, argonauții pornesc imediat cu corabia către Elada, dar regele Eete trimite trei corăbii cu oșteni să-i prindă. Schimbând drumul de întoarcere, argonauții sunt zăriți de trimișii lui Eete, iar Medeea își ciopârțește frățiorul și îi aruncă bucățile corpului în apă. Și după cum era obiceiul, colhidienii se opresc să adune membrele lui Absirt și să le cinstească, iar de frica lui Eete, nu se mai întorc în Colhida și înființează o nouă cetate: Tomi.

Scăpând de colhidieni, argonauții sunt surprinși de o furtună trimisă de zei și sunt nevoiți să navigheze către insula lui Circe, unde se purifică. Plecând de la Circe, argonauții depășesc Scila și Caribda, apoi insula Creta, și ajung acasă, în portul magnezian Pagase.

Iason îi dă lâna de aur lui Pelias, dar acesta îl înșală, izgonindu-l din Iolco. Drept răzbunare, Medeea le face pe fetele regelui să-și ucidă tatăl, printr-un șiretlic cumplit.

Neputând ajunge rege în Iolco, Iason se refugiază în Corint, unde vrea să se despartă de Medeea și să o ia de soție pe Glauca, fiica regelui Creon.

Înșelată de Medeea, Glauca este cuprinsă de flăcări și piere alături de tatăl său, care venise să o salveze.

Medeea își ucide copilașii făcuți cu Iason și dispare, întorcându-se în cele din urmă în Ea, la tatăl său.

Până la urmă, Iason moare, strivit de corabia Argo, la umbra căreia se culcase.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Portretul Ecaterinei Manu

Ecaterina Manu este înfățișată printr-un portret expresiv de către pictorul Constantin Lecca. Tabloul prezintă o frumoasă fată cu o privire pătrunzătoare. Ochii săi rotunzi și verzi ca frunza unui brad par atât de melancolici și blânzi, încât privirea ei seamănă cu cea a bunicii într-o seară liniștită de vară. Nasul său mic și buzele sale roz și subțiri ca niște petale de trandafir oferă fetei un chip superb, potrivindu-se de minune cu splendida culoare a ochilor. Coafura și părul său castaniu denotă seriozitatea. Fermecătorul trandafir roz prins în părul fetei este un detaliu foarte frumos, este acel strop de culoare care se combină perfect cu părul și coafura. Fata are o postură caldă, cu mâinile împreunate la nivelul bustului. Ecaterina Manu poartă o rochie albă ca zapadă de o splendoare nemaiîntâlnită, iar deasupra, tânăra s-a acoperit cu un șal, asortat cu culoarea castanie a părului. Bijuteriile sale denotă bogăția și extravaganța fetei. Cerceii săi de argint...

Din marile legende ale lumii - ,,Sigfrid și Crimhilda"

În cetatea Worms din ținutul burgunzilor, au viețuit cândva regele Dancrat, soața lui - regina Ute și fiii lor: Gunter, Gernot și Giselher. Alături lor le era și Trojne Hagen, un mare înțelept. Însă regele Dancrat avea și o copilă, de o frumusețe rară, pe nume Crimhilda. La vremea cuvenită, Dancrat a murit și pe tron i-a urmat Gunter. În Xanten domnea regele Sigmund și avea un fiu frumos și voinic, pe nume Sigfrid. Acesta, după două lupte grele, cu regele piticilor, Albrich și cu un balaur fermecat, a pus mâna pe comoara Nibelungilor, pe o glugă ce-l făcea invizibil, pe armata Nibelungilor și pe cea a piticilor. Iar după ce s-a scăldat în sângele balaurului învins, a devenit indestructibil, având o singură slăbiciune pe umăr. Ajuns acasă, Sigfrid a decis să plece la Worms să ceară mână Crimhildei. Acolo a devenit prieten cu Gunter și l-a ajutat în bătălii. Într-o zi, Gunter i-a zis lui Sigfrid despre planul său de a o cuceri pe cumplita, dar...

Ramon

Ra mon este o comedie regizată și scrisă de Jesús del Cerro, cu ajutorul lui Anghel Damian, iar câțiva dintre actori sunt Pavel Bartoș, Andreea Vasile și Alexandru Ion. Personajul principal, Ramon, este un simplu viticultor din comuna Struguracu de Sus care, printr-o întâmplare neașteptată, întâlnește o fată frumoasă de la București, de care se îndrăgostește. După mai mult timp de gândire, bărbatul își pune câteva lucruri într -o valiză și pleacă la capitală în căutarea dragostei vieții lui. Într-o seară, stând pe o bancă, Ramon se întâlnește cu Sonia, o femeie a străzii care se oferă să-l ajute și care îi este alături până la sfârșitul filmului. Tot în acea seară, cei doi se plimbă pe străzi și sunt acuzați de furtul unei picturi valoroase. Personal, mi s-a părut un film bun, fapt datorat de naturalețea personajelor Ramon și Sonia. De altfel, un lucru care nu mi-a plăcut a fost scena de la final care a fost puțin cam forțată. În rest,...

Povești cu Fabian

Faceți căutări pe acest blog