Treceți la conținutul principal

Johan Cruyff

  Johan Cruyff a fost un jucător olandez, care se numără printre cei mai buni fotbaliști ai lumii din toate timpurile. Johan s-a născut în anul 1947 și a debutat în fotbalul mare la echipa locală, Ajax Amsterdam, pentru care a jucat între anii 1964-1973, timp în care a marcat 190 de goluri în 240 de apariții.

  În anul 1973, Johan s-a transferat la FC Barcelona, unul dintre marile cluburi ale momentului, pentru care a jucat cinci ani și a marcat 48 de goluri. După mai multe experiențe la tot felul de echipe, în 1981 revine la clubul lui de suflet, Ajax Amsterdam. După doi ani la Ajax, Johan pleacă tot în Olanda, dar la Feyenoord, unde se retrage, în anul 1984. Pentru ,,Portocala mecanică”, adică naționala Olandei, actualmente Țările de Jos, Johan a marcat 33 de goluri în 48 de apariții.

  Performanțele sale nu rămân neobservate și în anii 1971, 1973 și 1974, Johan Cruyff este desemnat cel mai bun fotbalist al lumii, primind astfel cel mai râvnit premiu din lumea fotbalului, Balonul de Aur.

  Drept tehnician, Cruyff antrenează Ajax-ul între anii 3 ani, plecând apoi la FC Barcelona, repetându-se povestea carierei de fotbalist, unde antrenează opt ani. La Barcelona, Cruyff revoluționează fotbalul, făcând ca obicei prioritar posesia, astfel a apărut ,,Tiki-Taka”.

  Johan Cruyff se retrage din antrenorat în anul 2013, iar din păcate, în anul 2016 decedează, diagnosticat cu cancer la plămâni.

  Viața lui Johan Cruyff nu a rămas în umbră, așa că împreună cu Jaap De Groot, publică ,,Driblingul Meu” – autobiografia marelui Cruyff. Despre el sunt multe de spus, dar printre cele mai importante lucruri se numără faptul că Johan Cruyff a rămas în istorie drept unul dintre cei mai tehnici jucători de fotbal din lume. Acum numai este printre noi, dar când jucătorii echipei Ajax Amsterdam intră pe stadionul ,,Johan Cruyff Arena”, sunt siguri că sunt urmăriți de sus de marele fotbalist.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Portretul Ecaterinei Manu

    Ecaterina Manu este înfățișată printr-un portret expresiv de către pictorul Constantin Lecca. Tabloul prezintă o frumoasă fată cu o privire pătrunzătoare. Ochii săi rotunzi și verzi ca frunza unui brad par atât de melancolici și blânzi, încât privirea ei seamănă cu cea a bunicii într-o seară liniștită de vară. Nasul său mic și buzele sale roz și subțiri ca niște petale de trandafir oferă fetei un chip superb, potrivindu-se de minune cu splendida culoare a ochilor. Coafura și părul său castaniu denotă seriozitatea. Fermecătorul trandafir roz prins în părul fetei este un detaliu foarte frumos, este acel strop de culoare care se combină perfect cu părul și coafura. Fata are o postură caldă, cu mâinile împreunate la nivelul bustului.   Ecaterina Manu poartă o rochie albă ca zapadă de o splendoare nemaiîntâlnită, iar deasupra, tânăra s-a acoperit cu un șal, asortat cu culoarea castanie a părului. Bijuteriile sale denotă bogăția și extravaganța fetei. Cerceii săi de argint...

Din marile legende ale lumii - ,,Sigfrid și Crimhilda"

  În cetatea Worms din ținutul burgunzilor, au viețuit cândva regele Dancrat, soața lui -  regina Ute și fiii lor: Gunter, Gernot și Giselher. Alături lor le era și Trojne Hagen, un mare înțelept. Însă regele Dancrat avea și o copilă, de o frumusețe rară, pe nume Crimhilda.   La vremea cuvenită, Dancrat a murit și pe tron i-a urmat Gunter.   În Xanten domnea regele Sigmund și avea un fiu frumos și voinic, pe nume Sigfrid. Acesta, după două lupte grele, cu regele piticilor, Albrich și cu un balaur fermecat, a pus mâna pe comoara Nibelungilor, pe o glugă ce-l făcea invizibil, pe armata Nibelungilor și pe cea a piticilor. Iar după ce s-a scăldat în sângele balaurului învins, a devenit indestructibil, având o singură slăbiciune pe umăr.   Ajuns acasă, Sigfrid a decis să plece la Worms să ceară mână Crimhildei. Acolo a devenit prieten cu Gunter și l-a ajutat în bătălii.   Într-o zi, Gunter i-a zis lui Sigfrid despre planul său de a o cuceri pe cumplita, dar...

Ramon

   Ra mon este o comedie regizată și scrisă de  Jesús del Cerro, cu ajutorul lui Anghel Damian, iar câțiva dintre actori sunt Pavel Bartoș, Andreea Vasile și Alexandru Ion.    Personajul principal, Ramon, este un simplu viticultor din comuna Struguracu de Sus care, printr-o întâmplare neașteptată, întâlnește o fată frumoasă de la București, de care se îndrăgostește. După mai mult timp de gândire, bărbatul își pune câteva lucruri într -o valiză și pleacă la capitală în căutarea dragostei vieții lui. Într-o seară, stând pe o bancă, Ramon se întâlnește cu Sonia, o femeie a străzii care se oferă să-l ajute și care îi este alături până la sfârșitul filmului. Tot în acea seară, cei doi se plimbă pe străzi și sunt acuzați de furtul unei picturi valoroase.      Personal, mi s-a părut un film bun, fapt datorat de naturalețea personajelor Ramon și Sonia. De altfel, un lucru care nu mi-a plăcut a fost scena de la final care a fost puțin cam forțată. În rest,...