Treceți la conținutul principal

Din Marile Legende ale Lumii - ,,Gudrun"

  

În Matelana domnea cândva regele hergelingilor, Hetel. Acesta avea o fată extraordinar de frumoasă, pe nume Gudrun. Copila se plimba zi de zi alături de prietena sa, Hildeburg, rămasă orfană după o bătălie. Aceasta din urmă îl îndrăgea pe fratele Gudrunei, pe nume Ortwin.

  Aflându-se cât este Gudrun de frumoasă, au început să sosească pețitori. Primul dintre ei a fost Sigfrid din Morlanda.

  Deși Hetel s-a bucurat că Gudrun are un pețitor de seama lui Sigfrid, soția sa, doamna Hilda s-a împotrivit, zicând că fiica sa este mult prea tânără.

  A venit apoi Herwig din Niderlanda. Deși se îndrăgise reciproc cu Gudrun, Hetel a decis să-l respingă, fiind sărac.

  În cele din urmă, a venit și prințul Hartmut, fiul regelui Ludwig din Nordlanda. Deși Hartmut era puternic și bogat, acesta a fost respins de Hilda din cauza unor întâmplări mai vechi.

  După o vreme, Herwig s-a întors în Matelana. Nu cu gânduri bune, însă.  Acesta a venit cu oastea și a început un război împotriva lui Hetel, pentru câștigarea Gudrunei. După lupte crâncene, Gudrun a intervenit și a încheiat războiul prin vorbe calde. După încheierea luptei, Herwig s-a logodit cu Gudrun.

  Chiar în timpul logodiei, Herwig a primit vestea că regatul său este atacat de Sigfrid din Morlanda. Alături de socrul, cumnatul său și de un om foarte important din oastea hergelingilor, pe nume Wate, Herwig a plecat să-și apere regatul. După o luptă grea, oștile au fost decimate și flotele distruse. Atunci a venit o veste cutremurătoare: Gudrun a fost răpită de Hartmut. Aflând una ca asta, cei trei regi au încheiat pace și au plecat cu corabia unor călători, pe urmele lui Hartmut.

  Oștile s-au întâlnit la Wolpensand, unde a început o bătălie extrem de dură. Când lupta se mai domolise, regele Hetel l-a provocat la luptă pe regele Ludwig, dar din păcate a fost învins și ucis.

  A doua zi, în zori, Hartmut și ai săi au plecat înapoi spre Nordlanda. Herwig, Ortwin și Sigfrid ar fi vrut să plece pe loc după ei, dar la sfatul cântărețului Horand, toți regii au plecat în regatele lor, să-și refacă flotele.

  În Nordlanda, Gudrun a fost întâmpinată de cruda Gerlind, mama lui Hartmut, care a silit-o pe Gudrun să-i devină noră, dar în zadar. La început, Gudrun și Hildeburg au fost tratate bine, mai ales datorită surorii lui Hartmut, Ortrun. Apoi, Gerlind, enervată tot mai mult de faptul că Gudrun nu se înduplecă să-i fie soție lui Hartmut, le trimite pe fete într-un grajd, unde să spele rufele. Ce chinuri au mai îndurat!

  După treisprezece ani în care Ortwin, Herwig și Wate și-au refăcut flota și oastea, a venit vremea eliberării. Într-o zi de primăvară, vin pe mare doi cavaleri spre cele două fete, aflate pe malul apei. Aceștia erau Ortwin și Herwig, care nu și-au recunoscut inițial iubitele.

  După o vreme, au sosit și marile corăbii de război. Luptătorii însetați de răzbunare au intrat pe porțile din Nordlanda. Prima victimă a fost Ludwig, răpus de Wate. După Ludwig, a fost ucisă și Gerlind. Tot de Wate.

După ce au distrus în întregime regatul, hergelingii au plecat spre Matelana, recuperându-le pe fetele răpite. I-au luat cu ei și pe Hartmut și pe sora lui.

  În final, Gudrun s-a căsătorit cu Herwig, Ortwin s-a căsătorit cu Hildeburg și Sigfrid cu Ortrun. 

Hartmut a fost iertat de Gudrun și de doamna Hilda și s-a căsătorit și el cu Hergart, sora lui Herwig.





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Portretul Ecaterinei Manu

    Ecaterina Manu este înfățișată printr-un portret expresiv de către pictorul Constantin Lecca. Tabloul prezintă o frumoasă fată cu o privire pătrunzătoare. Ochii săi rotunzi și verzi ca frunza unui brad par atât de melancolici și blânzi, încât privirea ei seamănă cu cea a bunicii într-o seară liniștită de vară. Nasul său mic și buzele sale roz și subțiri ca niște petale de trandafir oferă fetei un chip superb, potrivindu-se de minune cu splendida culoare a ochilor. Coafura și părul său castaniu denotă seriozitatea. Fermecătorul trandafir roz prins în părul fetei este un detaliu foarte frumos, este acel strop de culoare care se combină perfect cu părul și coafura. Fata are o postură caldă, cu mâinile împreunate la nivelul bustului.   Ecaterina Manu poartă o rochie albă ca zapadă de o splendoare nemaiîntâlnită, iar deasupra, tânăra s-a acoperit cu un șal, asortat cu culoarea castanie a părului. Bijuteriile sale denotă bogăția și extravaganța fetei. Cerceii săi de argint...

Din marile legende ale lumii - ,,Sigfrid și Crimhilda"

  În cetatea Worms din ținutul burgunzilor, au viețuit cândva regele Dancrat, soața lui -  regina Ute și fiii lor: Gunter, Gernot și Giselher. Alături lor le era și Trojne Hagen, un mare înțelept. Însă regele Dancrat avea și o copilă, de o frumusețe rară, pe nume Crimhilda.   La vremea cuvenită, Dancrat a murit și pe tron i-a urmat Gunter.   În Xanten domnea regele Sigmund și avea un fiu frumos și voinic, pe nume Sigfrid. Acesta, după două lupte grele, cu regele piticilor, Albrich și cu un balaur fermecat, a pus mâna pe comoara Nibelungilor, pe o glugă ce-l făcea invizibil, pe armata Nibelungilor și pe cea a piticilor. Iar după ce s-a scăldat în sângele balaurului învins, a devenit indestructibil, având o singură slăbiciune pe umăr.   Ajuns acasă, Sigfrid a decis să plece la Worms să ceară mână Crimhildei. Acolo a devenit prieten cu Gunter și l-a ajutat în bătălii.   Într-o zi, Gunter i-a zis lui Sigfrid despre planul său de a o cuceri pe cumplita, dar...

Ramon

   Ra mon este o comedie regizată și scrisă de  Jesús del Cerro, cu ajutorul lui Anghel Damian, iar câțiva dintre actori sunt Pavel Bartoș, Andreea Vasile și Alexandru Ion.    Personajul principal, Ramon, este un simplu viticultor din comuna Struguracu de Sus care, printr-o întâmplare neașteptată, întâlnește o fată frumoasă de la București, de care se îndrăgostește. După mai mult timp de gândire, bărbatul își pune câteva lucruri într -o valiză și pleacă la capitală în căutarea dragostei vieții lui. Într-o seară, stând pe o bancă, Ramon se întâlnește cu Sonia, o femeie a străzii care se oferă să-l ajute și care îi este alături până la sfârșitul filmului. Tot în acea seară, cei doi se plimbă pe străzi și sunt acuzați de furtul unei picturi valoroase.      Personal, mi s-a părut un film bun, fapt datorat de naturalețea personajelor Ramon și Sonia. De altfel, un lucru care nu mi-a plăcut a fost scena de la final care a fost puțin cam forțată. În rest,...