După înfrângerea giganților, Zeus e stăpânitorul absolut al lumii, însă oamenii cârtesc împotriva lui, asmuțiți de Prometeu.
Prometeu este fiul titanului Iapet și crease omul, făcându-i trup din țărână și rugând-o pe zeița Atena să-i dea cuget.
Zeus este supărat pe oameni, așa că îi cheamă la Mecona, ca se le aducă la cunoștință îndatoririle lor față de zei. Oamenii vin la locul stabilit, alături de Prometeu, care aduce cu el un taur, așa cum ceruse Zeus. Prometeu este silit de Zeus să taie taurul și să facă două grămezi de carne: una pentru sacrificiile dedicate zeilor, iar cealaltă pentru hrana oamenilor. Șiretul Prometeu face din carnea taurului o grămadă mare – plină cu oase acoperite de seu – și una mai mică – plină cu carne acoperită de mațe. Lacom, Zeus alege hulpav grămada cea mare, plină cu oase, făcându-se de râsul tuturor.
După ce a încercat pe o cale amiabilă, Prometeu obține focul, furându-l din fierăria lui Hefaistos și îl duce oamenilor.
Zeus îi cere lui Hefaistos să plămădească o femeie – Pandora – și o trimite pe pământ cu o cutiuță de aramă, drept dar pentru oameni. Epimeteu, unul dintre frații lui Prometeu, se îndrăgostește de Pandora și o vrea de soție.
Din cutia de aramă, oferită de Pandora soțului ei, ies și se răspândesc în lume rele și nenorociri, rămânând înăuntru doar speranța. Nemulțumit, Prometeu îl acuză pe Zeus de cruzimea dovedită de fapta sa.
Zeus poruncește ca Prometeu să fie înlănțuit pe muntele Elbrus, pune să îi fie bătut un piron în piept și își trimite vulturul să-i sfâșie zilnic ficatul. Spre mânia lui Zeus, Prometeu nu cerșește îndurare, ci zâmbește mulțumit văzând progresele oamenilor, datorate în special focului adus de el.
Comentarii
Trimiteți un comentariu