Legendele Olimpului - ,,Hestia și Demetra", de Alexandru Mitru

Hestia și Demetra erau primele două fiice ale lui Cronos. Hestia primește de la Zeus dreptul de a rămâne pururea fecioară și de a fi slăvită în orice templu și în orice casă din Elada, ca protectoare a focului, și nu a oricărui foc, ci focul caldelor cămine, focul pe care ardeau jertfe.

Demetra, zeița holdelor și a livezilor, ajunge în Eleusis, căutând-o pe fiica ei, Cora, răpită de către Hades. Preschimbată într-o bătrână, pentru a nu fi recunoscută, Demetra găsește găzduire în coliba bătrânului Celeu, un om vestit de harnic, dar necăjit peste măsură. La rândul lui, Celeu avea o supărare foarte mare: fiul său și al Metanirei, zace bolnav, pe patul morții.

Demetra îl sărută pe Triptolem și acesta se își revine imediat, spre bucuria familiei sale. Peste noapte, zeița vrea să îl purifice pe Triptolem prin foc, dar Metanira crede că băiatul e în pericol și i-l smulge speriată din mâini. De fapt, intenția Demetrei era aceea de a-l face pe Triptolem nemuritor, precum zeii.

După cele întâmplate, Demetra își dezvăluie adevărata față și îi cere lui Celeu să cheme poporul din Eleusis și să-i ridice un templu, în care să-i inițieze în mistere.

Ajuns flăcău, Triptolem primește de la Demetra carul ei fermecat și unealta cea nouă, plugul, și misiunea de a-i învăța pe oameni să îl folosească pentru a ara pământul.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Portretul Ecaterinei Manu

Ecaterina Manu este înfățișată printr-un portret expresiv de către pictorul Constantin Lecca. Tabloul prezintă o frumoasă fată cu o privire pătrunzătoare. Ochii săi rotunzi și verzi ca frunza unui brad par atât de melancolici și blânzi, încât privirea ei seamănă cu cea a bunicii într-o seară liniștită de vară. Nasul său mic și buzele sale roz și subțiri ca niște petale de trandafir oferă fetei un chip superb, potrivindu-se de minune cu splendida culoare a ochilor. Coafura și părul său castaniu denotă seriozitatea. Fermecătorul trandafir roz prins în părul fetei este un detaliu foarte frumos, este acel strop de culoare care se combină perfect cu părul și coafura. Fata are o postură caldă, cu mâinile împreunate la nivelul bustului. Ecaterina Manu poartă o rochie albă ca zapadă de o splendoare nemaiîntâlnită, iar deasupra, tânăra s-a acoperit cu un șal, asortat cu culoarea castanie a părului. Bijuteriile sale denotă bogăția și extravaganța fetei. Cerceii săi de argint...

Din marile legende ale lumii - ,,Sigfrid și Crimhilda"

În cetatea Worms din ținutul burgunzilor, au viețuit cândva regele Dancrat, soața lui - regina Ute și fiii lor: Gunter, Gernot și Giselher. Alături lor le era și Trojne Hagen, un mare înțelept. Însă regele Dancrat avea și o copilă, de o frumusețe rară, pe nume Crimhilda. La vremea cuvenită, Dancrat a murit și pe tron i-a urmat Gunter. În Xanten domnea regele Sigmund și avea un fiu frumos și voinic, pe nume Sigfrid. Acesta, după două lupte grele, cu regele piticilor, Albrich și cu un balaur fermecat, a pus mâna pe comoara Nibelungilor, pe o glugă ce-l făcea invizibil, pe armata Nibelungilor și pe cea a piticilor. Iar după ce s-a scăldat în sângele balaurului învins, a devenit indestructibil, având o singură slăbiciune pe umăr. Ajuns acasă, Sigfrid a decis să plece la Worms să ceară mână Crimhildei. Acolo a devenit prieten cu Gunter și l-a ajutat în bătălii. Într-o zi, Gunter i-a zis lui Sigfrid despre planul său de a o cuceri pe cumplita, dar...

Ramon

Ra mon este o comedie regizată și scrisă de Jesús del Cerro, cu ajutorul lui Anghel Damian, iar câțiva dintre actori sunt Pavel Bartoș, Andreea Vasile și Alexandru Ion. Personajul principal, Ramon, este un simplu viticultor din comuna Struguracu de Sus care, printr-o întâmplare neașteptată, întâlnește o fată frumoasă de la București, de care se îndrăgostește. După mai mult timp de gândire, bărbatul își pune câteva lucruri într -o valiză și pleacă la capitală în căutarea dragostei vieții lui. Într-o seară, stând pe o bancă, Ramon se întâlnește cu Sonia, o femeie a străzii care se oferă să-l ajute și care îi este alături până la sfârșitul filmului. Tot în acea seară, cei doi se plimbă pe străzi și sunt acuzați de furtul unei picturi valoroase. Personal, mi s-a părut un film bun, fapt datorat de naturalețea personajelor Ramon și Sonia. De altfel, un lucru care nu mi-a plăcut a fost scena de la final care a fost puțin cam forțată. În rest,...

Povești cu Fabian

Faceți căutări pe acest blog